aforisme, cugetari , vorbe de duh, citate celebre
“Daca mi-ar demonstra cineva ca Hristos Se afla inafara adevarului si ar fi real, ca adevarul se afla inafara lui Hristos, as prefera sa raman cu Hristos, decat cu adevarul.”(Dostoievski)
“Daca mi-ar demonstra cineva ca Hristos Se afla inafara adevarului si ar fi real, ca adevarul se afla inafara lui Hristos, as prefera sa raman cu Hristos, decat cu adevarul.”(Dostoievski)
“Omul care nu stie, dar nu stie ca nu stie este periculos, fereste-te de el. Omul care nu stie, dar stie ca nu stie este neputincios, invata-l si ajuta-l sa stie. Omul care stie, dar nu stie ca stie este adormit, trezeste-l. Omul care stie si stie ca stie este intelept, urmeaza-l!”(proverb)
“Prefer sa cred in Dumnezeu, decat sa-L vad in toata slava Sa.”(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
“Credinta ne da bucurie, pentru ca ne pune brusc de acord cu ce este real.”(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
“Credinta este un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape tacere. Ea exercita o presiune de o delicatete fara margini si niciodata irezistibila.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)
“Crestinul este un om sarman, dar el stie ca exista Cineva si mai sarman decat el, Cersetor al iubirii la poarta inimii.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)
“Invizibilul, pentru credinta, este mai intim si mai cunoscut decat vizibilul.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)
“La ce bun un crestin, daca nu castiga pe nimeni, daca nu aduce pe nimeni la virtute?”(Sfantul Ioan Gura de Aur)
“Este acea nebunie divina, despre care vorbeste Sfantul Apostol Pavel, neintelesul respect al lui Dumnezeu fata de libertatea noastra.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)
“Nu in forta, ci in dreptate salasluieste Dumnezeu.”(Dostoievski, Fratii Karamazov)
“Cea mai grava superstitie este necredinta.”
“Iubirea desavarsita alunga frica,pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel care se teme nu este desavarsit in iubire.”(Sfantul Evanghelist Ioan)
Imi cer scuze, daca unele dintre citatele, pe care le-am adaugat, se gasesc deja pe site. Pentru ca sunt foarte obosita, n-am avut rabdare sa citec toate cugetarile de pe site si am dorit sa scriu citatele acestea, care m-au impresionat mult.
“Iisus Hristos este eternitatea, care puncteaza istoria.”(Petre Tutea)
Secretele sunt bine ascunse numai dacă au un singur paznic. (Abu Shakur)
Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, dar de mare preţ. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de îndată ce l-ai rostit, el te ţine sub puterea lui. (Abu Shakur)
Pata pe care o lasă o singură minciună nu poate fi ştearsă de o sută de vorbe adevărate. (Abu Shakur)
Minciuna este caracteristica celor slabi. (Abolghassem Firdusi)
Cel care ascultă bârfelile este mult mai vinovat decât cel care le răspândeşte. (Al Fadl Ibn Sahl)
Sunt vorbe care vindecă sufletul bolnav. (Aeschilus)
Cel ce spune ce-i place aude ce-i displace. (Alceu)
Ce câştigă cei care mint? “că nu sunt crezuţi când spun adevărul”. (Aristoteles)
Cel care ştie multe dar nu-şi poate ţine gura este asemenea unui copil cu un cuţit în mână. (Callimah)
Nu există ceva mai urât decât a afirma înainte de a cunoaşte. (Cicero)
Ce să ascult vorbe, când văd fapte? (Cicero)
Fereşte-te în conversaţiile tale de a pomeni pe larg şi fără măsură de anumite fapte şi primejdii ale tale; pentru că, dacă ţie îţi place să pomeneşti de primejdiile prin care ai trecut, nu tot aşa le place şi celorlalţi să asculte întâmplările tale. (Epictetus)
Ce vrei să-ţi spun: minciuni agreabile sau adevăruri dure? Alege! (Euripides)
Pune o întrebare cuminte şi vei auzi lucruri cuminţi. (Euripide)
Vorbeşte, dacă sunt cuvintele tale mai convingătoare ca tăcerea, dacă nu, taci. (Euripide)
Calomnia este flagelul cel mai de temut, pentru că ea prezintă doi vinovaţi şi o victimă. (Herodot)
Cel ce-şi drămuieşte cuvintele este o comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai preţioasă măsură. Dacă eşti bârfitor, în curând lumea te va bârfi şi mai mult. (Hesiod)
Oricât de mari ar fi darurile, ele pier din pricina flecărelii autorului lor. (Martialis)
Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba. (Menander)
Caracterul celui care vorbeşte convinge, nu felul în care vorbeşte. (Menandru)
Mai degrabă vor ţine muritorii foc în gură, decât să păstreze un secret. (Petronius)
Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Plato)
Vorbirea este mai grea decât orice altă lucrare şi ea nu serveşte decât celui care o cunoaşte temeinic. (Ptahhotep)
Este ruşinos să spui una şi să gândeşti alta; cu atât mai ruşinos să scrii una şi să gândeşti alta. (Seneca)
Cu prea multă discuţie se pierde adevărul. (Syrus)
Trebuie să avem urechea neîncrezătoare faţă de învinuiri. (Syrus)
Nu te grăbi să acuzi sau să lauzi pe nimeni. (Syrus)
Observă totdeauna măsura la vorbă şi la tăcere. (Syrus)
Cel mai rău soi de duşmani este cel al lăudătorilor. (Tacitus)
Ceva să se ascundă soţiei, ceva prietenilor şi ceva fiilor; cel înţelept să vorbească cu multă prudenţă, după ce va fi chibzuit mai întâi ce e potrivit şi ce nu. (Cukasaptati)
Cine defăimează pe un om de treabă acela se pătează singur; cine aruncă cenuşă în aer, aceluia îi cade pe cap. (Kusumadeva)
O persoană vrednică de stimă străluceşte vorbind, dar şi tăcând. (Lalitavistara)
Să se spună adevărul; să se spună ce-i plăcut; să nu se spună ce-i adevărat, dar neplăcut; nici ce-i plăcut, dar neadevărat. (Manu)
Cine nu prinde ceea ce s-a spus o singură dată sau cine n-o spune şi el la rândul său, cine nu are un mic tezaur de vorbe de spirit şi de povestiri frumoase, ce farmec mai are conversaţia aceluia? (Pancatantra)
Tăcerea este sanctuarul prudenţei. (Baltasar Gracian)
Discreţia nu e totuna cu ascunderea adevărului. (Balzac)
Tăcerea adâncă este filozofia sufletelor alese. (Balzac)
Tăcerea intră cu nouă părţi din zece în înţelepciune. (Balzac)
Aminteşte-ţi permanent că vorbele tale pot avea mai multă greutate decât crezi şi că există o diferenţă între ceea ce spui şi ceea ce se aude. (Bruce Hyland)
Un om convins împotriva părerii sale continuă să aibă aceiaşi părere. (Butler)
Minciunile obligă mai mult decât orice adevăr. (Camille Goemans)
Precât este de folos, la vreme de trebuinţă, cuvântul cuvios, pre atât este de neputincios cuvântul aceluia care, nefiind întrebat de nimeni, tuturor dă sfat. (Cantemir)
Bună parte din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să minţi. (Erasmus)
Nu asculta pe aceia care vor discuta în mod subtil despre bine şi despre rău. Nu te lăsa impresionat de frumuseţea şi de fineţea vorbelor lor. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în virtute. (France)
Un dialog nu duce la nimic dacă planurile de gândire nu coincid. (G. Călinescu)
Printr-o singură minciună se pierde întreaga reputaţie a integrităţii. (Gracian)
Rezerva este o dovadă sigură a înţelepciunii. Limba este un animal sălbatic; când a apucat să se năpustească, greu o mai pui în lanţuri. (Gracian)
Orice dare în vileag a unui secret este vina aceluia care l-a încredinţat. (La Bruyere)
Unul din semnele mediocrităţii spiritului este faptul de a povesti totdeauna câte ceva. – forma mai înaltă a spiritului te duce la gruparea faptelor, la concluzii, la generalizări. (La Bruyere)
Nimic nu apasă atât ca un secret. (La Fontaine)
Căci ca şi cum, dacă aţi făcut mâncăruri multe şi foarte bune şi bine mirositoare, mai târziu însă amestecaţi în ele ceva urât, toate netrebnice le faceţi, tot aşa şi în cuvinte. Dacă mai înainte aţi vorbit cuvinte cuminţi şi vrednice de laudă, mai târziu însă aţi amestecat la ele vorbărie proastă, toate le-aţi stricat şi întru nimică să fie socotite le-aţi făcut. (Neagoe Basarab)
Nu merită să-ţi calci pe inimă pentru a spune adevărul unor oameni care au obiceiul de a privi cu neîncredere tot ceea ce le spui, fie că e adevărat sau nu. (M. Twain)
Spune adevărul, şi atunci nu va trebui să mai ţii minte nimic. (M Twain)
Ceea ce nu încredinţăm nimănui e mai secret decât ceea ce încredinţăm celui mai discret dintre toţi oamenii. (Oxenstierna)
Uşurinţa de a face promisiuni şi greutatea de a le ţine sunt aproape inseparabile. (Oxenstierna)
Elocinţa continuă plictiseşte. (Pascal)
Dai dovadă de prostie, dacă întrerupi pe cineva care vorbeşte ca să-ţi exprimi tu părerea. (Saadi)
Dă fiecăruia urechea ta, dar la puţini glasul tău. (Shakespeare)
Nu da limbă gândurilor tale, nici acţiune vreunui gând nepotrivit. (Shakespeare)
De copacul tăcerii atârnă fructul său, pacea. (Schopenhauer)
Înfloriturile retorice în cuvântări şi în discursurile serioase, sunt ca florile albastre şi roşii presărate în grâu, plăcute celor care vin numai pentru a se distra, dar dăunătoare celui care culege profitul. (Swift)
O dispută îndelungată înseamnă că ambele părţi greşesc. (Voltaire)
Secretul de a fi plicticos constă în a spune totul. (Voltaire)
Tot ce creează tace. Natura-şi deschide florile ei în cea mai adâncă tăcere. Numai distrugerea vrea gălăgie. – Nu e războiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe pământ? (Vlahuţă)
E absurd sa cauti a judeca adevarurile dupa lucrurile materiale ce se schimba intr-una si nu staruie nicidata in aceeasi stare; cand cauti adevarul, trebuie sa te bizui pe cele ce raman pururea aceleasi si nu sufera nici o schimbare (Aristotel)
Adevarul obiectiv exista independent de om si de omenire, in sensul ca el nu depinde de bunul plac al oamenilor (F. Bacon)
Adevarul este acelasi pe orice fata a lui (Seneca)
Prieteni, eu stiu ca vorbele pe care le voi spune sunt adevarate. Cu multa truda se gaseste adevarul si cu greu patrunde in suflet crezarea (Emedocles)
Noi nu stim nimic in realitate; caci adevarul e in abis (Democritus)
Daca voi spune adevarul, nu-ti voi face bucurie; iar daca iti voi face bucurie, nu voi spune adevarul (Agathon)
Limba care greseste spune adevarul (Menander)
Noi vrem sa gasim adevarul, nu sa convingem pe vreun adversar (Cicero)
Cand adevarul nu poate fi cercetat, neadevarul sporeste (Curtius)
Cei care nu iubesc adevarul isi iau ca pretext al contestarii lui multimea acelora care-l tagaduiesc. (Pascal)
Adevar dincolo de Pirinei, eroare dincolo (Pacal)
Nici contrazicerea nu e un semn de neadevar, nici lipsa de contrazicere nu e un semn de adevar (Pacal)
Adevarul este atat de intunecat in aceste timpuri si minciuna atat de fixata, incat n-am fi in stare sa cunoastem adevarul, daca nu l-am iubi. (Pacal)
Noi credem uneori ca lucrurile sunt adevarate, numai fiindca sunt spuse in mod elocvent. (Pacal)
Sa ne ferim a vesti adevaruri celor care nu sunt in stare sa-l asculte. (Rousseau)
Este iertat sa se spuna si o minciuna, cand e in joc viata (Pisander)
Ce-i drept, nu-i frumos sa spui minciuni; dar cand adevarul aduce primejdie cuiva, ii ieste iertat sa spuna si ce nu-i frumos. (Sofocle)
Minciuna are cate odata in ochii multimii o putere mai mare si mai convingatoare decat adevarul (Menander)
Durerea sileste si pe nevinovati sa minta (Syrus)
Mincinosul trebuie sa aiba memorie buna. (Quintilian)
Buna parte din vorbirea mestesugita consista in a stii cum sa minti. (Erasmus)
Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant? (L. Blaga)
Exista o mare deosebire intre minciuna menita sa te apere pe tine si cea menita sa apere pe altcineva (H. Fielding)
Prea repede acordata, admiratia e un semn de slabiciune. (H. de Balzac)
Invidia dezleaga limbile, dupa cum admiratia le ameteste. (H. de Balzac)
Daca anumite laude ti se par prea mari, socoteste-le lingusitoare (Democrit)
Lauda nu e departe de admiratie, dar cea mai mare admiratie nu se manifesta prin cuvinte, ci prin tacere. (A. Gellius)
isi mai aduc aminte ca au fost tineri si cat le venea greu sa fie neprihaniti si cumpatati. Primul lucru ce li se intampla oamenilor dupa ce au renuntat la placeri, fie din bunavointa, fie din dezgust, fie din pricina dietei, e sa le osandeasca la altii … ; ne-ar placea ca un bun care nu mai exista pentru noi, sa nu mai existe nici pentru restul lumii; e o pornire de invidie (J. de La Bruyere)
Lingusitorii se pare, traiesc pe seama cui le da crezare (La Fontaine)
Lipsa de invidie e cel mai bun semn al unor inalte virtuti (La Rochefoucauld)
Nu lauzi de obicei decat pentru a fi laudat (La Rochefoucauld)
Lingusirea este o moneda falsa careia vanitate noastra ii acorda valoare de schimb.(La Rochefoucauld)
Egoistul imparte cu altii numai grijile si supararile lui (H. de Balzac)
Dragostea abstracta pentru umanitate ascunde aproape intotdeauna o iubire egoista fata de tine insuti (F. Dostoievski)
Nici cei mai buni dintre oameni nu sunt scutiti de egoism (V. Hugo)
Raza de soare care te incalzeste pe tine nu ti-e imputinata prin faptul ca se incalzeste la ea si vecinul tau (Al. Vlahuta)
Socoteşte bogăţia ultimul dintre bunuri; căci e cea mai nesigură din toate ce posedăm. (Alexis)
Eu duc cu mine tot ce am. (Bias)
Înţeleptul Bion spunea că patima îmbogăţirii este obârşia tuturor viciilor. (Bion)
Viaţa printre străini te învaţă cumpătarea, căci fiertura de orz şi culcuşul de paie sunt leacurile cele mai dulci împotriva foamei şi a oboselii. (Democrit)
Dorinţa de câştig care nu se satură niciodată este mai rea decât sărăcia cea mai mare, căci creşterea lăcomiei aduce creşterea nevoilor. – bogăţia şi sărăcia exprimă, deci, un raport, pe acela dintre nevoi şi împlinirea lor. Există, deci, bogaţi săraci şi săraci bogaţi. În acelaşi sens, caracteristic pentru morala antică: Sărăcie, bogăţie: cuvinte pentru lipsă şi abundenţă. Nu este bogat acel căruia îi lipseşte ceva şi nu este sărac acel căruia nu-i lipseşte nimic. Dacă nu doreşti mult, puţinul îţi va părea îmbelşugat. Dorinţele moderate fac sărăcia puternică precum e bogăţia. (Democrit)
Fericirea şi nefericirea sunt în suflet. (Democrit)
Dacă nu vei dori multe (lucruri), puţinul îţi va părea mult; căci o dorinţă moderată face sărăcia echivalentă cu bogăţia. (Democritus)
Speranţa unui câştig ruşinos este începutul pagubei. (Democritus)
Diogene spunea că sărăcia vine spontan în ajutorul filozofiei; căci, pe când aceasta încearcă să ne convingă prin vorbă, sărăcia ne constrânge prin fapte. (Diogenes Cynicus)
Nu spune niciodată despre ceva că l-ai pierdut, ci că l-ai dat înapoi. Ţi-a murit copilul? A fost dat înapoi. Ţi-a murit soţia? A fost dată înapoi. Ţi-a fost luat pământul? Şi acesta a fost dat înapoi. Da, dar cel care mi l-a luat este un om rău. Ce-ţi pasă prin cine ţi l-a cerut înapoi cel care ţi l-a dat? Cât timp ţi-l dă, ai grijă de el ca de lucrul altuia, cum fac călătorii într-un han. (Epictetus)
E greu să fii înţelept, când eşti bogat, sau bogat, când eşti înţelept. (Epictet)
Sărăcia, măsurată cu scopul vieţii propus de natură, este o mare bogăţie; bogăţia însă, când nu este limitată, este o mare sărăcie. (Epicur)
Nimic nu-i ajunge aceluia care consideră puţin ceea ce de fapt este suficient. (Epicur)
Ce este abundenţa? Un cuvânt şi nimic mai mult; înţeleptul se mulţumeşte doar cu strictul necesar. (Euripide)
Celor care vor multe le lipsesc multe; stă bine acela; căruia zeul i-a dat cu o mână econoamă ceea ce-i de-ajuns. (Horatius)
O bogăţie mare pentru om este să se mulţumească cu un trai cumpătat; căci niciodată nu lipseşte puţinul. (Lucretius)
Când vei dobândi câştig dintr-o afacere necinstită, să fii încredinţat că ai (luat) o arvună a nenorocirii. (Menander)
Bogăţia este un văl care ascunde multe plăgi. (Menandru)
Totdeauna bogăţia are multe necazuri: invidie, defăimare şi ură multă, neplăceri numeroase şi mii de neajunsuri, treburi multe şi strângere de lucruri necesare pentru trai. Şi-ndată după aceea iată că omul moare, lăsând altora averea sa pentru (a trăi) în lux. De aceea prefer să fiu sărac, să am cât trebuie, să duc o viaţă fără griji şi să n-am nici avere (dar) nici neplăceri. Căci tot omul sărac este scutit de mari rele. (Philemon)
Şi înţelepciunea este prinsă (în mrejele poftei) de câştig. (Pindarus)
Să ştim să ne mărginim ambiţiile: a tânji după ceea ce nu poate fi obţinut este o fatală nebunie. (Pindar)
Măreţia sufletească înseamnă dispreţuirea bunurilor lumeşti. (Plotin)
Măreţia sufletească dispreţuieşte bogăţiile. (Plutarh)
Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac; dacă (însă vei trăi) în conformitate cu părerile, nu vei niciodată bogat. (Seneca)
Între acestea, drumul m-a învăţat cât de multe lucruri de prisos avem şi cât de uşor am putea lepăda prin judecată acele lucruri, pe care, dacă ni le ia vreodată necesitatea, nu simţim că ne-au fost luate. (Seneca)
Acoperişul de paie a adăpostit oameni liberi; sub marmură şi sub aur locuieşte robia. (Seneca)
Uitând de fragilitatea omenească să adun averi? pentru ce să mă ostenesc? Iată, această zi e ultima; să admitem că nu-i: (totuşi) e aproape de ultima! (Seneca)
Pentru mulţi faptul că adună avere nu înseamnă încetarea mizeriilor, ci numai schimbarea lor. (Seneca)
Acela se bucură cel mai mult de bogăţie, care se are nevoie cel mai puţin de ea. (Seneca)
Toate bunurile mele sunt cu mine. (Stilbon)
Lucrul dorit ne lipseşte; tânjim după el mai mult după oricare altul. Ne cade în mână vrem un altul. Şi setea noastră este mereu aceeaşi. (T. Lucretius Carus)
O, blestemată lăcomie de aur, la ce nu împingi tu pe muritori? (Vergilius)
Nu sunt oare zdrenţe pe drum? Nu mai oferă pomii hrană? Au secat pâraiele? Peşterile sunt închise? Oare Neînvinsul nu ajută pe cei care-l imploră? (Atunci) de ce se mai duc oameni în toată firea la cei orbiţi de îngâmfarea bogăţiei? (Bhagavata-Purana)
Neapărat părăseşte sau omul averea sau averea pe om. (Bohtlingk)
Chiar şi cei foarte învăţaţi, care au multă ştiinţă şi care decid în chestiuni dificile, suferă din pricina lăcomiei, care-i orbeşte. (Hitopadeca)
Averea pricinuieşte suferinţă la dobândirea ei, întristare în restrişte şi ameţeşte în prosperitate; cum poate averea să aducă bucurie? (Hitopadeca)
Zgârcenia, aroganţa şi mândria, frica şi neliniştea; înţelepţii ştiu că ele sunt rele omeneşti care provin din bogăţie. (Mahabharata)
Toate grânele pământului, tot aurul, toate turmele şi toate femeile nu sunt destule pentru unul singur. De aceea să lepădăm dorinţa. (Mahabharata)
Consideră totdeauna banii ca o pacoste; într-adevăr, nici cea mai mică bucurie nu provine de acolo. Cei care posedă bogăţii se tem şi de propriul lor fiu. (Mohamudgara)
Dăruirea, folosinţa şi pierderea sunt cele trei stări ale averii; cine nici nu dă, nici nu se foloseşte, aceluia îi rămâne starea a treia. (Pancatantra)
Cu necaz se dobândeşte averea şi cu necaz se păstrează. Cu necaz vine şi cu necaz se duce. Vai de avere, că este plină de mizerii! (Pancatantra)
Dacă oamenii sunt bogaţi prin averea îngropată în mijlocul casei, de ce să nu fim şi noi bogaţi prin acea avere? (Pancatantra)
Averea nu aduce noroc nici chiar celui care o doreşte în vederea faptelor bune. E mult mai bine să nu fie atins cineva de noroi, decât să se spele de el. (Pancatantra)
Forma supremă a sărăciei este dorinţa, nu puţinătatea averii. (Pancatantra)
Să-ţi clădeşti o altă colibă, una nouă, asta ţi-e dorinţa?… O colibă nouă nu-ţi va aduce decât o nouă amărăciune. (Psalmi budişti)
– Dacă dau, ce îmi mai rămâne de mâncat? – Egoismul acesta va face din tine un căpcăun. Dacă mănânc, ce îmi mai rămâne de dat? – Dărnicia aceasta va face din tine regele zeilor. (Santideva)
Lăcomia tuturor este paznicul cel mai vigilent împotriva lăcomiei unui singur ins. (Balzac)
Mulţumesc destinului că m-a făcut să mă nasc sărac. Sărăcia mi-a fost o prietenă binefăcătoare; m-a învăţat adevăratul preţ al bunurilor utile vieţii, pe care altfel nu l-aş fi cunoscut; scutindu-mă de apăsarea luxului, m-a consacrat artei şi frumuseţii; m-a păstrat cuminte şi curajos. (France)
Sărăcirea lor bruscă le-a deschis ochii pe care bogăţia îi ţinuse închişi. (Giovanni Boccacio)
Omul are nevoie de puţin pe lumea aceasta şi de acest puţin nu are nevoie multă vreme. (Goldsmith)
Când suntem tineri, adesea suntem săraci, sau încă n-am dobândit nimic; sau nu s-au ivit moşteniri; devenim bogaţi şi bătrâni în acelaşi timp: atât de rar pot oamenii să reunească toate avantajele; şi dacă unora li se întâmplă aceasta, nu-i nici un motiv să fie invidiaţi: (ei) au de ajuns de pierdut prin moarte, pentru a merita să fie compătimiţi. (La Bruyere)
Să nu invidiem la un anumit soi de oameni marea lor bogăţie: ei o au legată de sarcini care nu ne-ar conveni; pentru ca s-o dobândească, ei au pus în joc liniştea, sănătatea, onoarea şi conştiinţa lor: e prea scump şi nu-i nimic de câştigat dintr-un astfel de târg. (La Bruyere)
Banul duce la destrămarea imperiilor şi la prăbuşirea cetăţilor. (Miron Costin)
Cel care se satură de a fi sărac şi care dă ascultare dorinţei de îmbogăţire, începe de asemenea să se sature de a fi un om de treabă. (Oxenstierna)
Bogăţiile se dobândesc prin muncă, osteneală, înşelăciune, camătă şi prin mii de alte căi asemănătoare; şi posesiunea lor e inseparabilă de avariţie, teamă, nelinişte, robie, curse ale aproapelui şi, în fine, de o despărţire crudă în ceasul morţii. (Oxenstierna)
Kilon spunea că aurul se încearcă prin foc, iar omul prin aur. (Pascal)
Eu consider ca o nenorocire tot ce se dobândeşte cu trudă, se posedă tremurând şi se pierde cu durere. (Regnier)
Împarte toate cu fratele tău şi nu zice că sunt ale tale, căci dacă sunteţi părtaşi la cele nemuritoare, cu atât mai mult la cele muritoare. (Epistola către Diognet)
Spiritul egoist al comerţului nu cunoaşte hotare şi nu are vreo pasiune sau vreun principiu decât acela al câştigului.TJ
Blândeţea cuvintelor rostite la timpul potrivit a câştigat acolo unde violenţa ar fi pierdut. (Apollonios din Rhodos)
Oricine poate fi mânios, căci e lucru uşor; dar să te mânii pe persoana indicată, în gradul potrivit, la timpul potrivit, pentru pricina potrivită şi în felul potrivit – aceasta nu se află în puterea oricui şi nici nu e uşor. (Aristotel)
Există două lucruri contrare deliberării înţelepte: graba şi mânia. (Diodorus din Atena)
Violenţa generează de obicei violenţă. (Eschil)
Cel ce loveşte va fi lovit, cel ce ucide va ispăşi. (Eschil)
Mânia este o scurtă nebunie. (Horatius)
Binefacerile înfăptuite fără întârziere sunt cele mai binevenite. Orice binefacere târzie devine inutilă şi nu-şi mai justifică numele. (Lucian)
Fii bun chiar cu un om răuvoitor; este preferabil să astupi botul câinelui cu o îmbucătură. (Muslah-al-Din Saadi)
Darurile cuceresc pe oameni şi pe zei. Până şi Jupiter este împăcat prin daruri. (Ovidius)
O dispoziţie sufletească bună într-o situaţie rea face ca răul să fie pe jumătate. (Plautus)
Armele stârnesc armele. (Plinius)
Dorinţa greu de înfrânat prin (însăşi) natura (ei) devine cu neputinţă de înfrânat, când mai e susţinută şi de bogăţie. (Plutarchus)
La mânie nimic nu este mai potrivit ca tăcerea. (Sapho)
Adesea ceea ce se dă este neînsemnat, (dar) ceea ce rezultă de acolo este mare. (Seneca)
El nu ia totul în rău, nici nu caută pe cine să învinuiască de o întâmplare şi greşelile oamenilor le atribuie mai degrabă soartei. Nu răstălmăceşte vorbele nici privirile: tot ce se întâmplă, el atenuează, dându-i o interpretare binevoitoare. (Seneca)
Cel mai puternic leac împotriva mâniei este amânarea. (Seneca)
Când se poate apela la violenţă, nu mai e nevoie de nici un proces. (Thucydide)
Cei care distrug fericirea altora în folosul propriu sunt diavoli în chip de om; dar cei care distrug fără folos fericirea altora nu mai ştim cum să-i numim. (Bhartrhari)
Cine nu rosteşte vorbe de ocară, nici nu pune pe altul să spună, cine, atunci când e lovit nu loveşte la rândul său, nici nu pune să lovească, cine nu vrea să ucidă chiar şi pe un ticălos, pe acela îl doresc zeii să vină la ei. (Bohtlingk)
Şi unui duşman, când vine în casă, trebuie să i se dea ospitalitatea obişnuită; copacul nu refuză umbra sa nici celui care vine să-l taie. (Hitopadeca)
Cei buni au milă chiar şi de fiinţele rele; luna nu-şi opreşte lumina (nici chiar) în casa unui paria. (Hitopadeca)
Lumea aceasta aparţine celor blânzi şi celor blânzi le aparţine (şi) lumea cealaltă. (Mahabharata)
Priveşte pe fiecare în tine şi pe tine în fiecare, şi încetează de a vedea (pretutindeni) deosebire! (Mohamudgara)
Cine-şi biruie mânia, acela biruie întreaga lume. (Somadeva)
Cel care se-ntristează când vede fiinţe întristate, sau se bucură la vederea unor fiinţe vesele, acela cunoaşte legea supremă. (Vikramacarita)
Există vreo regulă care poate să te conducă întreaga viaţă? Să iubeşti: ceea ce nu vrei să ţi se întâmple ţie, să nu faci altuia. (Confucius)
Când te răzbuni, te comporţi ca un om care muşcă un câine doar pentru că şi câinele l-a muşcat pe el. (Austin O’Malley)
Cele mai multe rele nu vin de pe afară, / Nu le aduc străinii, ci ni le face toate / Un pământean d-ai noştri , o rudă sau un frate. (Alexandrescu)
Mânia este, fără îndoială un fel de înjosire, după cum apare limpede în slăbiciunea acelora la care domină: copii, femei, bătrâni, bolnavi. (Bacon)
Cel ce se străduie să se răzbune îşi păstrează rănile deschise. (Bacon)
Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăţi superior lui. (Fr. Bacon)
De la învinuire la dorinţa de răzbunare nu este decât un pas. (Balzac)
Ura nu calculează, nu cugetă niciodată şi refuză să vorbească limba raţiunii. (Balzac)
Niciodată nu trebuie să te baţi cu un porc în groapa cu nămol; te murdăreşti şi, chiar dacă învingi n-ai nici o satisfacţie pentru că lui îi place. (Cyrus Ching)
Nici un om nu poate transforma un tigru într-un pisoi zdobindu-l. Concilierea nu se realizează cu duritate. Nu poţi ajunge la o cale raţională cu o bombă incendiară. (Franklin Delano Roosvelt, preşedinte SUA, 1882-1945)
Cine nu iubeşte pe nimeni este nevoit să înveţe să linguşească. – avem nevoie de iubire în viaţă sau cel puţin de aparenţa ei. (Goethe)
Marea este la fel de adâncă pe vreme calmă, ca şi pe furtună. (John Donne)
Cel ce-a învins prin forţă/ şi-a învins duşmanul doar pe jumătate. (John Milton)
Războiul este o confruntare care constă în a determina valoarea forţelor morale şi fizice cu ajutorul acestora din urmă. (Karl von Clausewitz)
Nu întuneca cerul altora cu supărarea ta. (N. Iorga)
Când urăşti pe cineva este ca şi cum ai înghiţi otravă ca să-ţi moară duşmanul. (Malachy McCourt)
Mânia este ca focul: nu se poate stinge decât atunci când e scânteie. După aceea e târziu. (Papini)
O diplomaţie adâncă trebuie adesea să ia înfăţişarea celei mai extreme simplităţi, după cum uneori curajul se înfăţişează sub aparenţa unei timidităţi modeste. (Scott)
A înţelege tot, înseamnă a ierta tot. (Stael)
Fiecare lucru are două toarte: una prin care este uşor de purtat, alta prin care este greu de purtat. Dacă fratele tău îţi face nedreptate, nu considera în acest caz că te-a nedreptăţit, căci aceasta este toarta prin care lucrul este greu de susţinut. Mai degrabă gândeşte că-ţi este frate, că aţi fost crescuţi împreună; astfel vei apuca răul de toarta de care poate fi uşor de purtat. (Epictet)
onstiinta noastrae un judecator care nu da gres atat timp cat nu am ucis-o inca. (Balzac) De un lucru nu va puteti lepada: de voi insiva. (N. Iorga)
Faptul ca nu gaseste indurare in proprii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru un vinovat. (D. I. Juvenal)
Avea cu dansul un vajnic luptator: constiinta. (J. Milton)
Vreau sa traiesc cu regretele mele, nu cu remuscarile mele. (J. Renard)
Nici un lucru nu rămâne nerăsplătit.
Nevoie de-ar fi, că găsim de toate.
Înţelepciunea este cunoaşterea care a devenit o parte a fiinţei tale.
Înţelepciunea este viaţă organizată.
Înţelepciunea este gândire care doboară lucrurile inferioare pentru a înălţa sufletul către cele superioare.
Adevărata înţelepciune constă în a aduna lucrurile valoroase din fiecare zi pe măsura trecerii lor.
Înţelepciunea este punctul de întâlnire dintre îndoială şi certitudine.
